Explicarea NAD+: Principalele beneficii, doze, cazuri de utilizare

Notificare importantă privind utilizarea în cercetare:
Informațiile de mai jos sunt destinate exclusiv cercetătorilor calificați, profesioniștilor din laboratoare și cititorilor din mediul educațional care analizează literatura științifică publicată. Orice mențiune a “dozei”, cantității, concentrației, metodei de administrare, momentului sau protocolului de studiu se referă exclusiv la valorile raportate în studiile de cercetare și nu trebuie interpretată ca o recomandare, instrucțiune sau sugestie pentru uz uman sau animal.

Produsele și substanțele discutate pe această pagină sunt furnizate, acolo unde este permis legal, exclusiv în scopuri de cercetare de laborator, analitice sau in vitro. Ele nu sunt medicamente aprobate, suplimente, alimente, cosmetice sau produse veterinare. Nu sunt destinate consumului uman sau animal, injecției, ingestiei, utilizării topice, auto-experimentării, îmbunătățirii performanței sau utilizării terapeutice.

Nu oferim sfaturi medicale, îndrumări privind dozele, recomandări de tratament sau instrucțiuni de uz personal. Nu achiziționați și nu utilizați aceste materiale în scopuri personale, clinice, atletice, de culturism sau veterinare. Respectarea tuturor legilor aplicabile, a normelor de import, a politicilor instituționale și a cerințelor de siguranță revine în responsabilitatea cumpărătorului și a cititorului.

Te întrebi de ce se vorbește atât de mult despre NAD+ în aproape toate domeniile de cercetare – de la anti-îmbătrânire până la diabet și de la sănătatea și puterea creierului până la rezistența în atletism?

Există un motiv simplu. Nimic funcționează fără această coenzimă (puteți cumpărați niște NAD+ din laboratorul nostru de aici). Tot ce se întâmplă în fiecare celulă s-ar limita la oprește fără el. NAD+ este o moleculă “utilitară” care funcționează ca un curier, convertor de putere și semnal de reparare. Este implicată în peste 500 de reacții enzimatice diferite. Printre ele? Cele care transformă hrana în energie și se asigură că codul tău genetic rămâne intact.

Totuși, nivelurile de NAD+ nu rămân optime pentru totdeauna. Ele scad drastic odată cu vârsta. Necruțător și dramatic, astfel încât rămâi doar cu jumătate până la mijlocul vieții. Nici nivelul de NAD+ nu “merge lin în acea noapte binecuvântată”. Se prăbușește. Iar acea prăbușire are efecte în cascadă.

Mai puțină energie. Ascuțime cognitivă în scădere. Rezistență pierdută. Vindecare și recuperare mai lente. Toate aceste “semne perfect normale ale îmbătrânirii” au legătură cu scăderea drastică a NAD+, fără de care celulele întâmpină dificultăți în îndeplinirea sarcinilor lor de bază.

Motivele pentru care NAD+ a atras atenția nenumăraților cercetători nu mai au nevoie de nicio explicație – dar, având curiozitatea stârnită, tot veți dori să aflați mai multe. Acesta este exact locul potrivit pentru a face acest lucru.

O scurtă istorie a NAD+ și a descoperirii sale

Întrebarea pe care biochemicii britanici care au descoperit NAD+ la începutul ani 20^a secolul a fost interesant, dar a avut puțin de-a face cu oricare dintre aplicațiile de cercetare care îi entuziasmează acum pe oamenii de știință. “Ce anume din sucul de drojdie transformă zahărul în alcool?”

După cum s-a dovedit, răspunsul a fost NAD+ — cunoscut și sub numele de Nicotinamidă Adenin Dinucleotidă. După acea descoperire, NAD+ a devenit cunoscut în principal pentru rolul său în reacțiile redox. Slujba sa de “transportor de electroni” i-a adus lui Otto Warburg Premiul Nobel în 1931. [1]

Nicotinamid Adenin Dinucleotidul s-a dovedit ulterior a fi mai mult decât o simplă unealtă cu o singură funcție, deși acea descoperire a durat ceva timp până s-a materializat. Aproape exact un secol după descoperirea inițială, dr. Leonard Guarente și dr. David Sinclair au descoperit că coenzima era, de asemenea, combustibil pentru o clasă de enzime – sirtuinele. Ele repară celulele, protejează ADN-ul și reglează procesele metabolice, iar ele nu lucrați fără NAD+. [2]

Această descoperire a dus NAD+ de la fermentație la îmbătrânire. Când vârsta trimite nivelurile de NAD+ pe apa sâmbetei, sirtuinele își pierd și ele din turație. Atunci apar leziunile celulare. Și simptomele îmbătrânirii vin la pachet.

Cum funcționează NAD+?

NAD+ face multe lucruri, dar are două locuri de muncă importante, cu normă întreagă, care mențin corpurile de pretutindeni în funcțiune.

Metabolismul energetic este cel mai bine cunoscut dintre acestea două. NAD+ preia electroni energetici din nutrienți, devine NADH și îi livrează mitocondriilor. Acolo sunt convertiți în ATP. Întregul acest proces, care continuă la nesfârșit, se numește respirație celulară. Fără el, a trăi, a te mișca și a gândi ar fi cu totul imposibile.

Apoi, mai este și al doilea job. NAD+ este un cofactor pentru enzimele de reparare. Sirtuinele — care fac lucruri indispensabile precum repararea ADN-ului deteriorat, gestionarea inflamației și menținerea funcționării proceselor metabolice — îl folosesc drept combustibil. PARP-urile, enzime care repară punctual celulele deteriorate, se bazează, de asemenea, pe NAD+.

Deci, ce se întâmplă dacă NAD+-ul pierdut este restabilit prin suplimentare? Poate NAD+-ul să “repornească” metabolismul și să accelereze repararea ADN-ului pentru a “revigora tinerețea”? Acestea sunt întrebările fascinante pe care și le pune toată lumea. Din acest motiv, un întreg corp de cercetări privind potențialul NAD+ se acumulează acum.

Pentru ce și cum se folosește NAD+ în prezent? Ce ne spun cele mai recente cercetări?

NAD+ este atât de important încât viața s-ar opri aproape imediat fără el. Nu fiecare moleculă este chiar atât de vitală, dar aceasta este. Este, așadar, firesc ca cercetarea asupra acestei coenzime să fi atins nenumărate domenii diferite. Unele descoperiri sunt deja bine stabilite. Altele sunt complet experimentale.

NAD+ pentru repararea ADN-ului și sănătatea celulară — Implicații anti-îmbătrânire

Este doar un rol secundar, dar unul critic. Sirtuinele repară ADN-ul deteriorat, produc energie, combat stresul oxidativ și ajută la menținerea tinerțeii ființelor vii.3Totuși, ele nu pot funcționa fără NAD+. Același lucru este valabil și pentru PARP-uri — care consumă cantități masive de NAD+ pentru a vindeca celulele deteriorate de un mediu nesănătos, lăsând mai puțin disponibil pentru alte sarcini. Atunci când aceste două clase de compuși nu își pot face treaba cum trebuie, se instalează și mai multă instabilitate și haos. Asta înseamnă îmbătrânirea.

Să fim clarifici pentru o clipă. Nu există dovezi că suplimentarea cu NAD+ îi face pe oameni să trăiască mai mult și mai sănătos (deocamdată). Această ipoteză va necesita mulți ani pentru a fi testată și dovedită și este un Sfânt Graal de care mulți oameni de știință sunt interesați. Cu toate acestea, există deja studii care arată cum funcționează NAD+ în repararea ADN-ului și a celulelor deteriorate, iar acest lucru este deja suficient de captivant în sine. [4, 5]

NAD+ pentru sănătate metabolică îmbunătățită și sensibilitate la insulină

Acest domeniu de cercetare a trecut deja de la studiile pe rozătoare la testele pe oameni – cu rezultate promițătoare. Studiile de până acum au constatat că NAD și NAD+ îmbunătățesc sensibilitatea la insulină la femeile prediabetice, deci dovada conceptului există deja.6Totuși, de ce și cum? La o primă vedere pare un pas mare, dar în realitate este destul de logic.

Scăderea nivelului de NAD+ încetinește crearea de noi mitocondrii și face ca mitocondriile existente să fie mult mai puțin efective. Corectarea acestui lucru permite o mai bună absorbție și utilizare a glucozei. Acest lucru îmbunătățește sensibilitatea la insulină. De asemenea, sirtuinele “mobilizează” grăsimea (astfel încât să poată fi folosită pentru energie, în loc să împovăreze oamenii), un alt front în lupta împotriva diabetului.

Cum influențează NAD+ sănătatea creierului și claritatea cognitivă

Aceasta este o zonă de cercetare foarte activă și domeniul în care se așteaptă cele mai multe descoperiri care pot schimba viața. Deoarece creierul consumă o cantitate uriașă de energie pentru a se menține, este în mod special vulnerabil la scăderea NAD+ legată de vârstă. Oamenii de știință încearcă să descifreze modul în care NAD+ ar putea încetini evoluția bolilor neurodegenerative precum Alzheimer și Parkinson. [7, 8]

NAD+ poate oferi un impuls funcției mitocondriale din interiorul neuronilor, poate combate neuroinflamația și stresul oxidativ și poate ajuta la menținerea sănătății axonilor care comunică cu alți neuroni și cu restul corpului. Același mecanism este însă la fel de interesant și în afara bolilor neurodegenerative. Ce-ar fi dacă suplimentarea cu NAD+ i-ar putea menține pe oameni mai lucizi și mai energici pe măsură ce pășesc în teritoriul bătrâneții? Studiile efectuate până în prezent au arătat deja un “efect anti-îmbătrânire în sine”, iar acesta se extinde și la nivelul creierului.9]

Performanță atletică, forță musculară și NAD+

Încă nu s-a dat un verdict în acest caz, dar este prea interesant pentru a fi trecut cu vederea. Studiile pe șoareci au demonstrat că suplimentarea cu NAD+ îmbunătățește performanța aerobică (cel puțin la șoareci) și este, de asemenea, un subiect de cercetare pentru sarcopenie. [10, 11Ideea de aici este că NAD+ și precursorii săi ar putea ajuta subiecții în vârstă să-și mențină masa musculară, forța și funcționalitatea pentru mult mai mult timp.

Încă trei direcții de cercetare

Sănătatea mitocondrială contează și pentru cardiomiocite, așa că cercetările au început să descifreze modul în care NAD+ poate proteja sănătatea inimii — mai general, odată cu înaintarea în vârstă, dar și după un infarct miocardic și în insuficiența cardiacă. Apoi, există studii privind rolul antiinflamator mai amplu al NAD+.

Ultima direcție de cercetare este, de asemenea, printre cele mai interesante. S-a dovedit deja că SIRT1 are o legătură strânsă cu ritmurile circadiene. Această sirtuină este dependentă de NAD+, iar oamenii de știință au stabilit de mult timp că somnul devine ciudat (mai scurt, mai întrerupt) odată cu înaintarea în vârstă. Următoarele pe agendă sunt modelele care testează dacă NAD+ ar putea induce tipare de somn mai “tineresc”.12]

Morala poveștii? Cercetarea NAD+ poate fi diversă, dar toate drumurile par să ducă spre un aspect al luptei împotriva îmbătrânirii. Toată lumea îmbătrânește. Puțini o plac. Prin urmare, nu este de mirare că NAD+ este o coenzimă atât de populară.

Cum este administrat NAD+ în medțiile de cercetare?

NAD+ vine cu o problemă semnificativă de biodisponibilitate – este o moleculă mare, încărcată electric, care nu este absorbită cu ușurință și care se descompune rapid. Din acest motiv, metoda de livrare utilizată în cercetare este extrem de importantă.

Perfuzia IV este cea mai comună metodă utilizată în mediile preclinice și clinice. Este utilă deoarece ocolește tractul digestiv și duce NAD+ direct acolo unde îi este locul: în sânge. Cu toate acestea, administrarea IV este, de asemenea, invazivă și nepratică pentru studii pe termen lung, în special pentru studiile pe oameni. De aceea, cercetarea folosește și injecții subcutanate și intramusculare. Administrarea subcutanată și intramusculară determină o eliberare lentă, cu un efect mai susținut pe care mulți cercetători doresc să îl vadă.

Unele studii folosesc în schimb precursori de NAD+ pe care organismul îi poate transforma în NAD+. Când analizați literatura de specialitate, veți găsi menționate frecvent Nicotinamida Ribozidă (NR) și Nicotinamida Mononucleotidă (NMN). Acești precursori sunt molecule mai mici și sunt utilizați în unele studii privind administrarea orală.

Care sunt protocoalele actuale de dozare pentru NAD+ în cercurile de cercetare și longevitate?

Acesta este, desigur, unul dintre cele mai importante aspecte ale designului studiului — și, de asemenea, printre cele mai dificile de realizat corect. Dozajul optim depinde de mulți factori diferiți, de la model la obiectivul cercetării și forma de NAD+ utilizată. Durata studiului este o altă considerație.

În cazul administrării directe de NAD+, prin livrare subcutanată sau intramusculară, dozele de ~10mg până la 100 miligrame (de obicei de una până la de trei ori pe săptămână) sunt uneori menționate. Cu cât doza este mai mare, de obicei, cu atât este nevoie de o frecvență mai redusă.
În cercurile axate pe longevitate, oamenii menționează adesea microdozare și utilizare de ~3-10 mg de NAD+ pe zi, de 5 ori pe săptămână.
Perfuziile intravenoase sunt în schimb mai des asociate cu doze de 250 până la 750 de miligrame, sub formă de perfuzie lentă administrate pe parcursul unei ore sau două (de obicei de 1-2 ori la 2 săptămâni). Ambele metode fac posibilă o absorbție rapidă și constantă.

Există contraindicații?

NAD+ în sine nu este doar natural, ci și absolut esențial. Adică, unele dintre procesele fără de care organismele nu pot rămâne în viață depind de el. În acest sens, nu există contraindicații. Totuși, acest fapt nu înseamnă că subiecții de cercetare nu ar trebui selectați cu atenție sau că suplimentarea este același lucru cu NAD+-ul natural (deoarece poate duce la niveluri semnificativ mai ridicate).

NAD+ declanșează procese celulare, așa că studiile pe oameni nu includ subiecți cu cancer activ sau cu antecedente ale acestuia. Subiecții gravide și care alăptează sunt de asemenea excluși, la fel ca și candidații la studiile pe oameni cu boli hepatice sau renale, sau cei aflați sub tratament medicamentos care ar putea interacționa cu procesele pe care NAD+ le stimulează. (În modelele pe rozătoare și alte animale, pe de altă parte, aceste interacțiuni pot fi studiate mai liber.)

NAD+ — molecula utilitară care combate îmbătrânirea

Nu este chiar un izvor al tinereții, dar NAD+ este cam cel mai aproape lucru de așa ceva. Acest lucru a atras atenția cercetătorilor din diferite domenii — capacitate cognitivă, sănătatea inimii, performanță musculară și lista continuă. “Cât de important este NAD+?” este o întrebare care a fost deja pusă și la care s-a răspuns. Încă nu este clar? Cum poate fi utilizat cel mai eficient pentru a îmbunătăți procesele esențiale pe care le susține. Asta vor afla viitoarele studii.

Întrebări frecvente

Inversează NAD+ cu adevărat îmbătrânirea?

Nu în sensul literal, dar cercetările de până acum demonstrează că NAD+ cutie combate markerii biologici ai îmbătrânirii – prin repararea ADN-ului și a altor daune. NAD+ nu face pe nimeni mai tânăr. Ar putea duce la senzația de tinerețe și la o funcționare mai apropiată de cea a unei persoane mai tinere.

Are NAD+ suplimentele vreo aplicație în pierderea în greutate?

Cercetările privind NAD+ demonstrează un posibil rol de susținere în sănătatea metabolică. Sensibilitatea îmbunătățită la insulină este una dintre cele mai interesante descoperiri în acest sens. Pe de altă parte, nu este un compus pentru slăbit.

Cum afectează NAD+ creierul?

Creierul resimte puternic pierderea de NAD+ asociată vârstei, deoarece consumă multă energie. O sănătate mitocondrială mai bună la nivelul neuronilor poate duce la o funcționare mai bună și la reducerea inflamației, iar din acest motiv NAD+ este studiat în contextul bolii Alzheimer și al altor boli neurodegenerative.

Ce suplimente sunt studiate împreună cu NAD+?

Resveratrolul poate activa, de asemenea, sirtuinele, așa că este un candidat natural pentru studiile cu compuși multipli. Un alt compus interesant este coenzima Q10, deja cercetată pe larg pentru efectele sale anti-îmbătrânire.